Rugă
S-a uscat și ultimul pom
în grădină.
Soarele s-a săturat
să-l mai încălzească,
iar ploaia l-a uitat demult.
Dar
rădăcinile lui
sunt încă în pământ.
Tată,
trezește-Te!
E zi afară.
Zorii s-au ivit
peste munți.
Tată,
rugile n-au putrezit.
Cine să-mi mai arate răsăritul?
Cine să mă mai poarte pe spate?
Tată,
nu stinge și amurgul.
Încă n-a sosit clipa.
Am nevoie de Tine,
Tată.